Unele povești nu au nevoie să fie construite. Trebuie doar observate.

Alexandra și Radu și-au trăit ziua așa cum a venit, cu emoție, oameni dragi, mult râs și cu Maui mereu prin preajmă. La pregătiri, printre invitați, în mijlocul ceremoniei sau, uneori, chiar pe trena miresei.

Pentru mine, fotografia documentară înseamnă să fiu atentă la toate lucrurile care se întâmplă dincolo de ceea ce era planificat. La gesturi mici, priviri, relații și momente pe care nu le-aș putea regiza nici dacă aș încerca.

Maui nu trebuia să devină un personaj al poveștii. Pur și simplu era deja parte din ea.

Ei. Și Maui.